SEDATIVE SI SOMNIFERE. Abuz si dependenta

1. Tranchilizante
Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe piaţa germană, locul întâi a fost ţinut mult timp de Valium (diazepam), urmat de Adumbran şi Praxiten (oxazepam). Între timp, diazepamul a fost înlocuit de alte benzodiazepine care i-au luat locul de frunte. În Republica Federală Germania, pe piaţa mdicamentului se găsesc, în principal, următoarele tranchilizante:

 
Denumire comercială:
- Lexotanil
- Librium
- Valium
- Tranxilium
- Dalmadorm
 - Tavor
- Nobrium
- Mogadan
- Adumbran
- Praxiten Demetrin
- Rohypnol

Tranchilizantele cel mai frecvent utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor. Tranchilizantele au devenit - după alcool - drogul naţiunii nr. 2, probabil, pentru că "ajută" la depăşirea situaţiilor de stres neplăcute de la locul de muncă sau din mediul familial, pentru că ameliorează senzaţiile de frică, neliniştea şi frustrarea şi permit relaxarea fizică şi psihică.

Mediul înconjurător este văzut ca prin nişte "ochelari roz", sunt "diluate" contradicţiile, conflictele chinuitoare din trecut îşi pierd semnificaţia, totul devine mult mai plăcut şi prietenos, iar viaţa este mai uşor de trăit.

Abuz şi dependenţă
Fără îndoială, consumul cronic de benzodiazepine în doze mari poate duce, în cazuri individuale, la euforie, instalarea toleranţei şi, în final, la dependenţă. Tipul de dependenţă corespunde celui faţă de alcool şi barbiturice. Deoarece benzodiazepinele nu se metabolizează prin ficat, potenţialul de dependenţă priveşte în special domeniul psihic.

Riscurile abuzului:
Psihice:
 - plafonare în plan afectiv, apatie, lipsa trăirilor emoţionale
 - slăbirea creativităţii
- incapacitatea rezolvării conflictelor
- pierderea simţului răspunderii
- comportament social neavenit
- mai rar: manii, accese de furie, halucinaţii, psihoze
 - cimentarea unor relaţii sociale nesatisfăcătoare
- posibil, amplificarea stărilor depresive

2. Somnifere
Sumar al principalelor clase de somnifere:
a) Barbiturice, de ex.: Luminal (Fenobarbital)
b) Bromuri, de ex. Adalin (bromuree)
c) Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat
d) Alte categorii de substanţe, de ex. Distraneurin (clometiazol), utilizat în terapia de dezalcoolizare (produsul i.v. a fost retras de pe piaţa franceză, producătorul Astra Zeneca a retras întreaga producţie din cauza gravelor efecte adverse. Nu se mai găseşte forma pentru administrare i.v. - n. tr.)
 e) Perparate combinate periculoase, de ex. Mandrax (metaqualona).

Riscul de dependenţă: Consumul de barbiturice poartă cu sine un mare risc de dependenţă, deoarece doza trebuie mărită deja la câteva zile, pentru a atinge efectul iniţial. De asemenea, primele fenomene de sevraj
 - nelinişte, iritabilitate şi insomnie
- apar deja după primele două săptămâni de consum.
Barbituricele induc o tulburare severă a caracterului somnului normal, prin faptul că suprimă fazele de vis (somnul paradoxal) necesare păstrării echilibrului psihic. Consumul pe o perioadă îndelungată induce modificări insidioase de personalitate. În baza caracterului aproape identic al dependenţei de alcool şi al celei de barbiturice, ambele sunt incluse de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în aceeaşi categorie de dependenţă.

Spre deosebire de tranchilizante, marja de siguranţă dintre doza terapeutică şi cea toxică este foarte redusă, fapt recunoscut şi exploatat de mulţi oameni. Intoxicaţia severă rămâne şi azi o metodă răspândită de suicid. O intoxicaţie acută cu barbiturice va provoca paralizarea progresivă a centrului respirator şi prăbuşirea funcţiilor circulatorii.