Arcul Carpatilor leaganul vietii in Europa?

Omul de Neanderthal sau cel de Cro-Magnon, Homo georgicus, Homo ergaster ori faimosul vanator din Alpi numit Otzi: iata cativa reprezentanti ai unor comunitati extrem de importante pentru evolutia omenirii, inca acoperiti de valul multor mistere. Practic, ramasitele care-i reprezinta – in special fragmente osoase – sunt cele ale unor indivizi vesnic anonimi. Totusi, chipurile lor ne stau in fata neverosimil de reale, toti acesti stramosi ai nostri parand ca, dintr-o clipa in alta, vor incerca sa articuleze cuvinte, stabilind peste timp o incredibila cale de comunicare.

Mit sau adevar? De peste o jumatate de veac, descoperirile facute in zona de nord-vest a Olteniei se constituie intr-o provocare permanenta pentru antropologi, unii dintre acestia contestand categoric respectivele ipoteze. Cea mai controversata ipoteza se refera la situl din Bugiulesti, obiectul cercetarilor a numerosi specialisti romani si straini, dintre care s-a remarcat cel ce a deschis de fapt santierul, regretatul Constantin Nicolaescu-Plopsor.

 Cu o vechime de circa 2 milioane de ani, vestigiile descoperite pe Valea Oltetului sunt unanim considerate cele mai diverse de pe teritoriul Europei: de la cai si cerbi, la feline, ursi, o maimuta si – spre surprinderea cercetatorilor – o girafa si enigmaticul pangolin. Daca fauna salbatica raspandita in zona isi gaseste o explicatie stiintifica de necontestat, cele mai mari controverse le-au generat doua femure si o tibie prezentate ca apartinand celui mai vechi hominid descoperit vreodata pe continentul nostru, botezat Australanthropus Oltenensis. Entuziasmul specialistilor romani a durat atata timp cat au trait C.S. Nicolaescu-Plopsor si fiul sau, Dardu, cel ce i-a continuat munca, pana la decesul survenit in 1989.

 O descoperire stiintifica atat de importanta trebuia analizata cu toata rigoarea si cu circumspectia cuvenite. In toamna anului 1965, faimosul paleoantropolog sud-african Raymond Dart, venit in Romania, studia uneltele apartinand culturii de prund si afirma ca o prezenta protoumana ar fi fost posibila in zona. Abia dupa aproape trei decenii, in 1994, un alt cercetator de talie internationala, belgianul Jean-Marie Cordy, afirma ca, din punct de vedere stiintific, e imposibil sa se atribuie cele trei oase descoperite la Bugiulesti unui humanoid, din cauza deteriorarii lor. Totusi, el nu respingea ideea ca o asemenea fiinta ar fi putut vietui in zona, cu doua milioane de ani in urma, explicand si pe ce se baza pozitia sa. Ceea ce nu anuleaza importanta deosebita a depozitelor scoase la lumina pana acum la Bugiulesti; de altfel, ele reprezinta numai o parte din osemintele si uneltele existente in situl respectiv, neexplorat in totalitate.

 Daca mitul omului primitiv „din Oltenia” pare sa se clatine destul de serios, exista si alte descoperiri de senzatie pe teritoriul actual al Romaniei, in masura sa alimenteze ipoteza vechimii civilizatiei umane in aceasta zona a Europei. Sa ne referim, mai degraba fugitiv, doar la doua asemenea elemente. In anul 2002, trei speologi romani au gasit intr-o pestera (a carei localizare nu a fost facuta publica, din considerente usor de dedus) un maxilar fosilizat de humanoid. Analizat de antropologii americani de la Universitatea Washington din Saint Louis, acesta a dus la o concluzie de senzatie: este vorba despre „cea mai veche fosila a unui om modern descoperita pana acum in Europa”, varsta sa ridicandu-se la 34.000 – 36.000 de ani. Sa fie aceasta o dovada incontestabila ca Homo Sapiens Sapiens a pornit catre celelalte regiuni ale continentului de pe actualul teritoriu romanesc? Desigur, o asemenea ipoteza indrazneata ar avea nevoie si de alte argumente. Si, cel putin in parte, ele exista! Ne referim aici la cele trei tablite de lut descoperite in 1961 la Tartaria (jud. Alba), pe care se afla incizate ideograme reprezentand in mod cert o scriere veche. Cat de veche, au demonstrat testele de datare stiintifica, in urma carora a rezultat o concluzie senzationala: tablitele au circa 7.000 de ani, depasind astfel cu un mileniu varsta celebrelor tablite sumeriene, considerate (inca) purtatoarele celei mai vechi scrieri din lume. Puse cap la cap, vestigiile la care ne-am referit ar putea contura imaginea unei civilizatii umane avansate, nascuta pe meleagurile, unde traim noi astazi. Iar viitorul are capacitatea de a ne furniza si alte surprize.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU

sursa: revistamagazin.ro